Nu știu alții cum sunt, dar mie imi plac călătoriile cu trenul…😊Dar pentru o experiența de neuitat, încărcată de istorie și de întoarcere in timp, recomand cu tărie, o călătorie cu Mocănița Transilvaniei. Am avut aceasta minunata, unica, autentica experiența, cu ceva timp in urma, pe traseul, Gara Teaca, BN – Râciu, MS. Modul de organizare ireprosabil, atmosfera plăcută și vesela, pe timpul călătoriei, peisajele de poveste, gulașul la ceaun servit la iarba verde, la popasul făcut pe traseu, a făcut din aceasta experiența unica, una de neuitat. Recomand cu toată inima și cu toată încrederea, aceasta excursie, organizata de Asociatia Mocănița Transilvaniei, asociație din care fac parte oameni frumoși și inimoșii, care au pus și pun multă pasiune, suflet și mult efort, încăpățânându-se in a păstra vie aceasta poveste frumoasa, pe o cale ferata, veche de mai bine de un secol. Sunteți minunati, pentru efortul pe care îl
Imaginati-va un peisaj natural uitat de lume, o calatorie printre dealuri, prin paduri si prin tuneluri de vegetatie. Mocanita cu aburi est un mod de transport plin de farmec, care te trimite la o prioada din trecut, readusa la viata de eforturile unor persoane dedicate, cu dragoste pentru acel proiect. O experienta deosebita! Recomand aceasta experienta cu caldura celor care doresc sa evadeze din mediul urban pentru un timp.
Locuri extraordinare ,oameni prietenosi,amabili si mereu gata pentru a ti pune la dispozitie plimbari in locuri de vis.Paduri vizitate de animalele salbatice ,locuri pline de povesti ,plimbarile cu Mocanita Transilvaniei,unul dintre cele mai frumoase proiecte ,realizat de catre sustinatorii acestei fundatii,face ca aceasta experienta sa fie de neuitat. Indiferent de anotimp ,aceste tinuturi salbatice te poarta mereu intr o lume ca de basm.Cu siguranta voi reveni cu mare bucurie in sanul Romaniei,Bistrita-Nasaud!😍
Am avut ocazia sa ma plimb acum multi ani cu Mocanita si mi-a placut foarte mult, mai ales prin padure, m-a impresionat tunelul de vegetatie! Cand ma gandesc la Mocanita Transilvaniei imi vine in minte in primul rand traseul, care are niste peisaje de poveste si in al doilea rand apare senzatia ca te intorci in timp, cu multe povesti pe care “ghizii” le spun in gari, felul in care lucreaza oamenii de acolo… toata povestea te lasa fara suflare!
Am sa trec peste drumul pana la Teaca, care are si el povestea lui, si am sa incep cu primirea gazdelor foarte prietenoase. Painea cu untura si boia, palinca pe care nu am gustat-o preferand apa rece de fantana si gogosile calde fabuloase. Muzeul obiectelor vechi legate de calea ferata, lanterne, felinare, telefoane, tarnacoape toate i-au incantat pe copii. Drumul mocanitei are farmecul lui. Satenii saluta calatorii din propria gospodarie in care se remarca dovleci uriasi. Campia ce -ti rezeva imaginea unor livezi ai caror pomi pitici uimesc prin belsug… Dar, odata intrati in umbra padurii ai senzatia codrului nepatruns, virgin. O alta temperatura si liniste patrunsa de uimirea calatorilor la vederea unui iepuras. Langa noi, pe mana Andreei poposeste un fluturas colorat si clipe intregi insoteste calatorii in plimbarea lor aducand un sentiment de bun augur. Popasul ce urmeaza, asezati pe baloti de paie la umbra in asteptarea gulasului
Pentru mine experienta la #Mocanita a fost absolut extraordinara. Plimbarea cu drezina, cu o viteza care sa iti permita sa te bucuri de peisaj, in adierea vantului, pe dealuri si apoi prin tunelul absolut superb creat de padure, prin mijlocul naturii, in lumina apusului de soare a fost o adevarata binecuvantare pentru minte si suflet. Mai mult decat atat, am avut norocul sa vad o caprioara si niste iepuri de camp in mediul lor natural. Personal am avut un sentiment de recunostinta fata de natura si fata de oamenii care s-au implicat si au muncit pentru ca plimbarea asta sa poata fi facuta. Recomand cu toata caldura. Multumesc !
Auzisem ca o plimbare cu mocanita poate fi o experienta de neuitat, si am fost curios sa aflu daca e asa. Dar n-a fost. Peisajele au alt parfum decat vazut din masina ori din tren. „Colegii” de plimbare imprumuta pentru un timp din libertatea inocenta a naturii, si toate astea fac dintr-o simpla plimbare cu mocanita – o calatorie intr-o poveste. Eu acolo am fost si n-am sa uit. De aceea imi doresc sa retraiesc oricand starea si momentul.
A fost o experienta frumoasa, mi-au placut mult si oamenii care au fost, mai ales de gasca din Bucuresti. Peisajele erau mirifice fiind prin mai totul era verde atunci, incepeau sa infloreasca pomii. A vazut si animalele salbatice, a fost ceva super frumos. Iar cand am venit inapoi am fost doar noi cu mecanicul si Cristi din Bistrita, a fost spre seara super frumos am fost si foarte obositi dar frumos…piticul a adormit…am prins apusul undeva pe dealuri, a fost de poveste, am ajuns la gara chiar pe intuneric dar multumiti.
Desi a trecut ceva timp de cand m-am plimbat cu mocanita, a fost o experienta pe care nu am uitat-o. De la peisajele care iti taie rasuflarea, la sunetul inconfundabil al carbunelui transformat magic in aburi, la ghidul care nu lasa nimic nedeslusit si neexplicat – toate emotiile te fac sa iti doresti sa poti fotografia momentul, nu peisajul. Am incercat, dar nu am reusit. De aceea consider ca o plimbare cu mocanita nu trebuie ratata in niciun anotimp.
Atunci cand ajungi in gara Teaca ramai surprins atat de autenticitatea locului, dar si de modul in care cei din Asociatia Mocanita Transilvaniei au reusit sa imbine armonios partea traditionala cu cea functionala a locului. Incepand cu povestea Mocanitei si continuand cu cea a garii, te deconectezi de ritmul alert cu care esti obisnuit si inca de la prima vizita ti se imprima acea liniste care te invita mai degraba la introspectie decat la consum si agitatie. Trebuie sa recunosc ca am fost fascinata de tot ce au reusit sa realizeze cei din cadrul Asociatiei pentru ca au o poveste captivanta in spate, creata din pasiune si transformata, in timp, intr-o activitate cu rezultate frumoase, reusind sa promoveze o istorie si o emblema a Romaniei. Cea mai frumooasa experienta a fost plimbarea cu drezina, traseul fiind unul remarcabil avand o natura incredibila si peisajele superbe. Oriunde te-ai uita,
Mocanita, un proiect din mii de vise minunate, ce cu siguranță vor deveni realitate, datorită unor oameni lăsați de Dumnezeu sa le împlinească.
Am ales sa petrec un weekend cu prietenii intr-un loc departe de tot ce e la moda si am facut alegerea perfecta! orice loc e valoros prin oamenii care il ocupa si se ingrijesc de el si mocanita e un loc care exista atat in visele oamenilor care se ingrijesc de ea cat si in realitatea bistriteana, frumoasa si inca virgina. e atmosfera perfecta intre prieteni, oameni si natura care vine sa iti dea o idee despre cum va arata locul(plimbarea cu drezina) si despre ce activitati poti sa faci in zona(jelna, bicicleta, colibita, orice ai chef sa combini in iesirea asta!). nu are rost sa mentionez peisajul, interactiunea directa cu el si picnicul de la capatul liniei, gratarul din gara si cat de calda a fost primirea si oamenii! recomand cu drag oamenii, visul si locurile de poveste!
Mocanita este libertate, spirit, liniste… mocanita este visare si iubire. Odata ajuns acolo nu ai cum sa nu te indragostesti. Mocanita este o poveste frumoasa “scrisa” de o mana de oameni minunati.