Atunci cand ajungi in gara Teaca ramai surprins atat de autenticitatea locului, dar si de modul in care cei din Asociatia Mocanita Transilvaniei au reusit sa imbine armonios partea traditionala cu cea functionala a locului.
Incepand cu povestea Mocanitei si continuand cu cea a garii, te deconectezi de ritmul alert cu care esti obisnuit si inca de la prima vizita ti se imprima acea liniste care te invita mai degraba la introspectie decat la consum si agitatie.
Trebuie sa recunosc ca am fost fascinata de tot ce au reusit sa realizeze cei din cadrul Asociatiei pentru ca au o poveste captivanta in spate, creata din pasiune si transformata, in timp, intr-o activitate cu rezultate frumoase, reusind sa promoveze o istorie si o emblema a Romaniei.
Cea mai frumooasa experienta a fost plimbarea cu drezina, traseul fiind unul remarcabil avand o natura incredibila si peisajele superbe. Oriunde te-ai uita, nu poti sa ramai decat cu amintiri frumoase si sa observi faptul ca interventiile minime asupra naturii inseamna de fapt luxul suprem, trecand pe acest traseu atat printre dealuri unde poti avea norocul sa vezi un apus superb, cat si prin padure unde iti pot sari caprioare in fata drezinei, iar privelistea din poienita de la capatul sinei este de neuitat.
Atunci cand iti faci treaba cu pasiune se cunoaste si transmiti si celor din jur aceeasi energie frumoasa! Felicitari si multa bafta in continuare!!