Familia Ulmeanu - Mocanita Transilvaniei

Familia Ulmeanu

Am sa trec peste drumul pana la Teaca, care are si el povestea lui, si am sa incep cu primirea gazdelor foarte prietenoase. Painea cu untura si boia, palinca pe care nu am gustat-o preferand apa rece de fantana si gogosile calde fabuloase. Muzeul obiectelor vechi legate de calea ferata, lanterne, felinare, telefoane, tarnacoape  toate i-au incantat pe copii. Drumul mocanitei  are farmecul lui. Satenii saluta calatorii din propria gospodarie in care se remarca dovleci uriasi. Campia ce -ti rezeva imaginea unor livezi ai caror pomi pitici uimesc prin belsug… Dar, odata intrati in umbra padurii ai senzatia codrului nepatruns, virgin. O alta temperatura si liniste patrunsa de uimirea calatorilor la vederea unui iepuras.  Langa noi, pe mana Andreei poposeste un fluturas colorat si clipe intregi insoteste calatorii in plimbarea lor aducand un sentiment  de bun augur. Popasul ce urmeaza, asezati pe baloti de paie la umbra in asteptarea gulasului si a porumbului copt  sunt si astazi in amintirea copiilor mei. Intorcandu-ne spre seara am ratat proiectia de film si dormitul in cort alaturi de noii prieteni pe care cu usurinta mi i-as fi putut face . Chiar ne-am inteles foarte bine cu doi tineri indragostiti ce veneau din  Canada. Ar mai fi multe de spus…

 

Plecand am sperat ca voi reveni pentru o noua experienta asemanatoare cand copii vor fi mai mari. Iar gulasul traditional face parte de atunci din preferinte noastre.

Familia Ulmeanu